Prioritate de Dreapta
Ziarul Financiar:
În
România nu se face guvernare, se face lobby. Cabinetele miniştrilor au
ajuns pur şi simplu un teren de exercitare a influenţei. De aici pleacă
de fapt toată senzaţia că nu înaintăm şi că cei 46 de miliarde de euro
pe care îi cheltuie anual bugetul general consolidat sunt cheltuiţi
degeaba.
Agenda
României nu există pentru că oamenii plătiţi din bani publici să o
propună şi să aibă grijă de obiectivele asumate sunt ocupaţi pur şi
simplu zi de zi să răspundă la ce li se cere dintr-o parte sau din alta.
Statul
a ajuns captiv. Incredibil, un înalt oficial dintr-un minister
mărturiseşte că, mergând pentru consultări pe marginea unui proiect de
lege în biroul unui alt înalt oficial, s-a trezit că la masă era chiar
reprezentantul firmei implicate în proiect, ca să „avizeze“, nu-i aşa,
modificările propuse.
România
se vinde ieftin. Miniştrii au ajuns marionete, iar semnătura lor nu mai
valorează doi lei. Iar cine crede că o ţară unde un ministru a ajuns de
râs şi nu mai e băgat în seamă nici măcar de portar poate înainta şi
are credibilitate externă, se înşală.
Guvernul
este un izvor de proiecte de lege şi ordonanţe de urgenţă pentru care
nu există argumentaţie. Care este sensul, la ce bun, care este situaţia
actuală şi cum vrem să o îmbunătăţim? Niciodată nu am văzut astfel de
date care să însoţească o lege.
În
sănătate, unde Ziarul Financiar a organizat o conferinţă la începutul
săptămânii, curg proiectele de reformă în funcţie de unde bate vântul
mai tare. Când se mai ridică grangurii şefi de secţii din marile spitale
ale statului şi îşi unesc vocile că pierd plicurile care le intră
zilnic în buzunare, iese ministrul şi ameninţă: „Nu mai dăm niciun ban
la privat“. Când vin producătorii de medicamente şi spun: „Nu mai aducem
medicamentele X, că sunt prea ieftine“, schimbă ministerul taxa de claw
back o dată la trei luni, după cum este mai puternică influenţa vreunui
grup din farma.
Dar
vine ministrul să spună: „Iată, aceştia sunt parametrii de sănătate de
azi ai populaţiei din România, asta trebuie făcut pentru a-i duce în
cinci ani aici“?
Parcă
toată administraţia românească este un nesfârşit şir de butoane de
lobby. Nici nu mai au timp şi nici respiraţie să gândească un proiect
pentru România şi să vadă - ce cer oamenii ăştia se potriveşte sau nu cu
ceea ce avem noi nevoie?
Aşa
s-au format politicienii României azi. Nu pentru că au un proiect
pentru ţară şi îl urmăresc, ci pentru că ştiu să răspundă mai repede şi
mai mascat în fiecare zi, ceas de ceas, la comenzi. Vezi că te sună X,
vezi cum îi găseşti un loc lui Y. Şi la sfârşitul zilei câştigă cine
ştie mai bine să macheze câte un deal sub masca „interesului public“.
Acesta este ADN-ul politicianului român - lobbyist sub acoperire.
La
1.000 de euro salariul lunar, toată activitatea unui ministru nu este
decât un nesfârşit trafic de influenţă pentru cei care l-au susţinut
pentru post şi apoi pentru cei care îi garantează postul. Mai mult,
pentru că sistemul este construit deliberat pentru ca înalţii oficiali
să nu poată trăi din salariu, sunt imediat capturaţi în sistem, cu
dosare care stau la sertar şi ies la momentul potrivit.
Măcar
o zi să fiu ministru - îşi spun mulţi - şi după un an se vede că au
timp să dea o semnătură pe un act care aştepta de mult omul potrivit.
Nimeni nu spune că în Occident nu există lobby pentru proiecte, dar
acestea sunt partea a doua a activităţii, nu prima şi singura, de
altfel, ca aici. Apar proiectele de lege de nicăieri, anunţate cu o zi
înainte de şedinţa de guvern, şi nimeni nu ştie de unde răsar, cine le-a
dictat şi în ce scop, studiile de impact sunt formale.
Este
şi ridicolă formularea „Acte care ar putea fi adoptate în şedinţa de
guvern de azi“ sub care este trimis la presă comunicatul guvernului
privind actele care se vor discuta în şedinţa săptămânală de guvern.
Care „ar putea fi adoptate“ - deci nu se ştie sigur dacă vor fi
adoptate, „ar putea fi“, şi, atenţie, nu sunt singurele, ar mai putea fi
şi altele, împinse pe ultima sută de metri.
Să le vezi forma înainte de adoptare, să le poţi consulta înainte pe fiecare pe un site? Nu se poate.
Şi
apoi te trezeşti cu ele în Monitor într-o formă complet diferită faţă
de toate declaraţiile anterioare, cum a fost cazul cu taxarea cu 80% a
bonusurilor directorilor din companii private, deşi intenţia era
rectificarea abuzului cu primele de 400.000 de euro de la fosta Comisie
de Supraveghere a Asigurărilor.
Câteodată
te întrebi - oare cum mai suportă obligaţia asta de a publica toate
legile, ordonanţele şi hotărârile în Monitorul Oficial? Este posibil ca
Monitorul să fie acum cea mai mare povară pentru ei - să apară acolo cu
semnătură, nume şi prenume sub ceea ce îşi asumă.
Ziarul
Financiar a cerut permanent transparentizarea actului de legiferare al
guvernului, ca toate proiectele de lege, de ordonanţă sau de hotărâri de
guvern să fie măcar în ultimul moment postate pe site-ul guvernului sau
ale ministerelor înainte de a fi discutate. „Păi cum, Sorin, şi să ştie
presa cum au intrat actele respective în guvern şi apoi ce schimbări au
fost?“, se miră un consilier al premierului. Păi da, domnule consilier,
că de asta este guvern plătit din bani publici, să vedem cum a votat
fiecare şi ce schimbări au fost făcute - că votaţi în interesul
oamenilor acolo, nu?
Parcă
ar fi undeva un laborator din care „hop“ iese legea, că aşa trebuie să
fie dată, şi apoi stai şi o întorci pe toate părţile şi zici - de unde o
mai fi apărut şi asta? Nicio diferenţă din acest punct de vedere aici
între ce era înainte de ‘89 şi situaţia actuală. Şi nu întâmplător mulţi
spun că cine era la butoane atunci este şi acum, dar sub altă formă.
Parlamentul
a ajuns de fapt o mimare a democraţiei, în parte şi din vina lui, dar
şi deliberat, după şuvoaiele care i se varsă în cap de câte ori pune
cineva problema că acolo este la început şi la sfârşit forul care ia
deciziile în această ţară, că de asta sunt alegeri şi democraţie.
joi, 26 septembrie 2013
miercuri, 25 septembrie 2013
România şi terorismul economic
Prioritate de Dreapta
Am ajuns acum câţiva ani într-un orăşel din inima Banatului, în Anina. Era în plină zi, dar nu prea întâlneai oameni pe străzi. Nici măcar în piaţa centrală nu era vreo suflare. O linişte apăsătoare care te ducea cu gândul la o peliculă horror, în care te aştepţi să fii atacat oricând de vreo entitate necunoscută.
Doar că tragedia avusese loc şi acum păşeam pe staţia pilot a terorismului economic. Am aflat că în oraş locurile de muncă se rezumau doar la vreo 50 de angajaţi ai primăriei, în rest ....... nimic.
Există evenimente nefericite care distrug mai rapid sau mai încet starea normală a societăţii umane. Unul dintre ele este terorismul pe care-l ştim şi care macină încetul cu încetul valorile civilizaţiei occidentale precum democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, etc.
După ce au avut loc atacuri teroriste, în numele securităţii publice oamenii vor accepta restrângerea drepturilor lor fundamentale. În primă instanţă se acceptă ascultarea telefoanelor, violarea corespondenţei, iar cu trecerea timpului monitorizările informatice devin tot mai sofisticate. Am ajuns în punctul în care devierile induse în dezvoltarea istorică sunt deja sesizabile.
Marea plagă pare a fi însoţită însă de rude de altă natură şi de alt grad, dar cu nimic mai rele. Ne referim la terorismul economic. Punând alături cele două forme, chiar la o analiză superficială constatăm asemănări izbitoare.
Terorismul fizic îşi etalează efectele în mod exploziv. Totul se petrece instantaneu. Nenorocirile lovesc dintr-odată mii de destine.
Terorismul economic în schimb îşi desfăşoară actul la adăpostul timpului şi viteza redusă cu care operează este un factor care face ca mass media să nu-i acorde importanţă, sau chiar să-l ignore. Natura comună celor două forme de terorism este o latură ocultă. Terorismul armat se dezvoltă pe ascuns şi loveşte din senin. Terorismul economic, însă, îşi ascunde existenţa ca fenomen, dar macină la fel de rău temeliile normalităţii.
Există câteva scenarii tipice terorismului economic. O întreprindere de stat este făcută să nu mai funcţioneze bine. Valoarea ei scade. Statul facilitează cumpărarea de către o firmă obscură, cu care încheie câteva acorduri de ochii lumii şi care oricum nu sunt respectate. Dar firma de apartament este de la început rău intenţionată. După câţiva ani urmează falimentul, tăierea şi valorificarea ca fier vechi.
Pe locul unei întreprinderi care putea fi o sursă de profit pe termen lung au apărut vile, maşini de lux, market-uri, restaurante, comisioane. În scurt timp, zona este vizitată de sărăcie, şomaj, disperare. Supermarketurile se umplu cu mâncare adusă de pe alte continente, în timp ce ţăranul de peste drum este călcat în picioare.
Încotro duce terorismul economic? Se instalează şi operează în interior, având abilitatea de a modela gândirea. Vocea lui îţi spune: „Nu eşti mulţumit cu salariul tău de mizerie, poţi pleca”. Dar nu ai unde. Te obişnuieşti să trăieşti cu puţin. Devii dependent de politicieni mafioţi. În cele din urmă îţi accepţi condiţia de sclav modern.
Încotro duce terorismul economic? Se instalează şi operează în interior, având abilitatea de a modela gândirea. Vocea lui îţi spune: „Nu eşti mulţumit cu salariul tău de mizerie, poţi pleca”. Dar nu ai unde. Te obişnuieşti să trăieşti cu puţin. Devii dependent de politicieni mafioţi. În cele din urmă îţi accepţi condiţia de sclav modern.The Epoch Times:
Am ajuns acum câţiva ani într-un orăşel din inima Banatului, în Anina. Era în plină zi, dar nu prea întâlneai oameni pe străzi. Nici măcar în piaţa centrală nu era vreo suflare. O linişte apăsătoare care te ducea cu gândul la o peliculă horror, în care te aştepţi să fii atacat oricând de vreo entitate necunoscută.
Doar că tragedia avusese loc şi acum păşeam pe staţia pilot a terorismului economic. Am aflat că în oraş locurile de muncă se rezumau doar la vreo 50 de angajaţi ai primăriei, în rest ....... nimic.
"Terorismul armat se dezvoltă în ascuns pentru a lovi la un moment dat din senin. Terorismul economic îşi ascunde existenţa ca fenomen, dar el macină de asemenea temeliile normalităţii."Voi încerca să schiţez în linii mari originile fenomenului definit în termenii de mai sus, pe care-l simţim destul de acut, dar care nefiind cercetat pare oarecum ocult.
Există evenimente nefericite care distrug mai rapid sau mai încet starea normală a societăţii umane. Unul dintre ele este terorismul pe care-l ştim şi care macină încetul cu încetul valorile civilizaţiei occidentale precum democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, etc.
După ce au avut loc atacuri teroriste, în numele securităţii publice oamenii vor accepta restrângerea drepturilor lor fundamentale. În primă instanţă se acceptă ascultarea telefoanelor, violarea corespondenţei, iar cu trecerea timpului monitorizările informatice devin tot mai sofisticate. Am ajuns în punctul în care devierile induse în dezvoltarea istorică sunt deja sesizabile.
Marea plagă pare a fi însoţită însă de rude de altă natură şi de alt grad, dar cu nimic mai rele. Ne referim la terorismul economic. Punând alături cele două forme, chiar la o analiză superficială constatăm asemănări izbitoare.
Terorismul fizic îşi etalează efectele în mod exploziv. Totul se petrece instantaneu. Nenorocirile lovesc dintr-odată mii de destine.
Terorismul economic în schimb îşi desfăşoară actul la adăpostul timpului şi viteza redusă cu care operează este un factor care face ca mass media să nu-i acorde importanţă, sau chiar să-l ignore. Natura comună celor două forme de terorism este o latură ocultă. Terorismul armat se dezvoltă pe ascuns şi loveşte din senin. Terorismul economic, însă, îşi ascunde existenţa ca fenomen, dar macină la fel de rău temeliile normalităţii.
Există câteva scenarii tipice terorismului economic. O întreprindere de stat este făcută să nu mai funcţioneze bine. Valoarea ei scade. Statul facilitează cumpărarea de către o firmă obscură, cu care încheie câteva acorduri de ochii lumii şi care oricum nu sunt respectate. Dar firma de apartament este de la început rău intenţionată. După câţiva ani urmează falimentul, tăierea şi valorificarea ca fier vechi.
Pe locul unei întreprinderi care putea fi o sursă de profit pe termen lung au apărut vile, maşini de lux, market-uri, restaurante, comisioane. În scurt timp, zona este vizitată de sărăcie, şomaj, disperare. Supermarketurile se umplu cu mâncare adusă de pe alte continente, în timp ce ţăranul de peste drum este călcat în picioare.
Încotro duce terorismul economic? Se instalează şi operează în interior, având abilitatea de a modela gândirea. Vocea lui îţi spune: „Nu eşti mulţumit cu salariul tău de mizerie, poţi pleca”. Dar nu ai unde. Te obişnuieşti să trăieşti cu puţin. Devii dependent de politicieni mafioţi. În cele din urmă îţi accepţi condiţia de sclav modern.
duminică, 8 septembrie 2013
Wagner, Siegfried, Marx şi Noua Ordine Mondială
Traducerea postării de pe NewsReload:
Cabala marxisto-masonică care controlează Europa se pare că este extrem de sigură că planul privind crearea Noii Ordini Mondiale progresează foarte frumos.
Festivalul anual Wagner de la Bayreuth, în Bavaria, tocmai s-a deschis cu o nouă reprezentaţie a "The Ring" (Inelul Nibelungilor).
Figuri dintre cele mai prospere şi mai influente ale oamenilor de afaceri germani participă la acest eveniment anual, împreună cu personaje care conduc lumea financiară, politicieni şi membri ai familiilor regale vechi din Germania şi Austria. Este un pelerinaj în vechea tradiţie teutonică, în care păgânii care conduc Vaterlandul îşi afişează bunăstarea şi pedigree-ul, socializează unii cu ceilalţi şi se închină la altarul lui Wotan.
În timp ce Wotan poate reprezenta figura tatălui din ciclul Inelul, Siegfried este cel care simbolizează omul viitorului, omul destinului, marele erou pe care noi toţi suntem chemaţi să-l studiem şi să-l admirăm. Aceasta figură contradictorie, în acelaşi timp simplă dar şi complexă, este arhetipul luptătorului care se antrenează pentru cea mai înaltă poziţie dintre toate - cea de conducător al Lumii. El este prototipul wagnerian al omului perfect care într-o bună zi va avea supremaţia deplină şi va domni peste întreaga omenire.
Lui Wagner i-au trebuit 25 de ani ca să aducă în formă de operă idealul pe care el l-a perceput în Siegfried, eroul legendar din mitologia nordică şi germanică. Ca şi Nietzsche, care a împărtăşit acelaşi ideal al Supraomului, Wagner a crezut că acesta încă nu există, dar că într-o bună zi va veni şi va transforma lumea. "Sigfried este omul viitorului", după care, cum spune Wagner, noi tânjim dar pe care nu putem să-l facem să existe şi care trebuie să se creeze singur folosind ca mijloc distrugerea noastră. (Nietzsche, Wagner and the Philosophy of Pessimism, Roger Hollinrake, 1982)
Este de remarcat teroarea îngrozitoare îngropată în viziunea lui Wagner: în timp ce cei răsculaţi împotriva lui Dumnezeu aşteaptă venirea Supraomului, ei ştiu, în acelaşi timp, că acesta nu poate să-şi înceapă domnia decât distrugând mai întâi ordinea mondială existentă. Această precondiţie teribilă prin care toate naţiunile sunt complet desfiinţate este portretizată în scena finală "Amurgul zeilor" (Götterdämmerung), ultima operă din ciclu.
Nu este nevoie să-ţi fi dat un doctorat în religii comparate ca să observi că Wagner scria despre Anticrist. La fel a făcut şi Nietzsche. Pentru ei acest "om zeificat" este produsul final al evoluţiei ariene, o fiinţă care va indeplini destinul omenirii prin transcenderea binelui şi răului, devenind un zeu.
Aceasta este mare minciună a lui Satana: că omul însuşi, prin propria lui autoritate, trebuie să decidă care fapte sunt bune şi care rele; că omul este de fapt un zeu care nu şi-a dat încă seama de propria sa divinitate şi care, prin rebeliunea împotriva lui Dumnezeu şi a Bibliei îşi va găsi adevărata eliberare şi îşi va prelua locul între nemuritori. Dar omul este doar amăgit. A căzut în capcana, în vraja lui Satana însuşi, rebelul suprem. După cum spune Sfânta Scriptură:
Sinistrul Zeitgeist – (spirit al timpului) - care a modelat mintea încâlcită a lui Nietzsche se pare că a avut de asemenea o influenţă majoră asupra geniului vizionar al lui Wagner. În timp ce lucra la Siegfried el îi scria lui Liszt:
Hitler a admirat foarte mult opera lui Wagner şi s-a identificat în particular cu eroul ei, Siegfried, întruchiparea perfectă a idealurilor sale ariene. La fel a făcut şi George Bernard Shaw, dramaturg şi laureat al premiului Nobel, co-fondator al Societăţii Fabiene Britanice. Acesta chiar a publicat o analiză detaliată a "Inelului Nibelungilor" şi a complotului în "The Perfect Wagnerite" (Wagnerianul perfect, 1898) care încă se mai tipăreşte. Celebra piesă a lui Shaw, Man and Superman (Omul şi Supraomul, 1903) care a fost denumită astfel după Supraomul lui Nietzsche (Übermensch) include şi o piesă–în-piesă, o meditaţie vicleană privind naşterea printr-o evoluţie cosmică a omului perfect, a stăpânului realităţii. Are chiar şi o scenă lungă în care Satana este prezentat ca fiind un ins rezonabil.
Ca şi co-fondator al Societăţii Fabiene, Shaw a fost un socialist. El dispreţuia creştinismul şi a făcut tot ce a putut pentru a promova scopurile marxismului. El chiar l-a denumit pe Lenin "cel mai mare fabian dintre noi toţi". Totuşi, spre deosebire de Marx, a favorizat o abordare graduală a schimbării sociale. Noua Ordine Mondială va fi adusă pe ascuns, mai degrabă decât prin măsuri revoluționare. Din acest motiv, societatea pe care a cofondat-o a fost denumită după generalul roman, consul şi dictator Quintus Fabius Maximus, care l-a învins pe puternicul Hannibal şi marea sa armată, nu prin confruntare directă ci slăbindu-l încetul cu încetul prin tactici de gherilă şi folosirea de manevre viclene, prefăcătorie şi înşelăciune. Atunci şi numai atunci a lansat lovitura finală.
Acest aspect al abordării de tip fabian este adesea uitat. Lungul proces al "înmuierii" se bazează pe principiul că lovitura finală, sălbatică, se aplică victimei numai când a venit momentul potrivit.
Aşa cum notează Rose Martin în analiza ei fină a comunismului în America:
Acum, ştim de ce motto-ul fabian şi emblema caracteristică au dispărut din expunerea publică: spuneau prea mult !
Scopul întunecat al marxiştilor fabieni a fost scos în evidenţă în aşa numita "fereastră fabiană" pe care Shaw însuşi a schiţat-o şi a comandat realizarea ei, spre a celebra înfiinţarea Societăţii. (conform celor de mai jos)
Acest artefact macabru este expus în prezent la London School of Economics, instituţia marxistă înfiinţată de fabieni pentru promovarea pe ascuns a comunismului. Shaw este figura în verde din dreapta, înarmat cu un ciocan,
ţinând Pamântul cu un cleşte. El împarte sarcina remodelării lumii cu colegul său comunist Sidney Webb. H G Wells, un alt radical socialist, poate fi văzut în partea din stânga sus dar şi jos . Extraordinar de prolificul Wells a scris câteva lucrări non-ficţiune în care elogiază Noua Ordine Mondială şi conspiraţia aproape făţişă care o va crea, incluzând The Idea of a League of Nations (Ideea unei Ligi a Naţiunilor, 1919). (scrisă împreună cu un cuib de vipere intrigante Illuminati, care-i include pe Edward Grey şi Lionel Curtis). The Open Conspiracy (Conspiraţia făţişă, 1928) şi The New World Order (Noua Ordine Mondială, 1939).
Anumiţi comentatori (de exemplu, Wikipedia) consideră că Annie Besant este una dintre femeile pictate pe fereastră. Besant a fost pentru lung timp conducătoarea Theosophical Society (Societatea Teosofică), un cult subversiv luciferian, al cărui scop major este să faciliteze sosirea Supraomului-Anticrist. Doamna Besant a fost unul dintre membri conducători ai Societaţii Fabiene şi o figură influentă a Iluminaţilor britanici. Asocierea sa apropiată cu fabienii subliniează caracterul tranşant anti-creștin al Societăţii şi hotărârea acesteia de a crea o Religie Mondială. Ea a fost cea care a instrumentat aducerea guruului–avatar hindus Jiddu Krishnamurti în Anglia, pe care l-a pregătit să le devină un mesia al New Age (Noua Eră), un precursor al lui Anticrist.
Motto-ul care apare deasupra ferestrei fabiene este: "Remodeleaz-o mai aproape de dorinţa inimii" reprezentând un vers din Omar Khayyam, poetul musulman.
"-o" este desigur "Lumea", pe care modelatorii înarmaţi cu ciocanul o încălzesc până la o intensitate roşu-aprins pentru a o face mai sensibilă la loviturile devastatoare ale marxismului. Numai acest lucru în sine ne confirmă că fabienii nu sunt numai incrementalişti, ci sunt şi intriganţi radicali care lucrează pe la spate şi care folosesc în mod curent războiul şi violenţa pentru a-şi atinge scopurile. Majoritatea insurecţiilor şi campaniilor teroriste din lume din ultimii o sută de ani au fost finanţate şi coordonate în mod acoperit de principalele bănci londoneze.
De exemplu, în 1939, guvernatorul de atunci al Bancii Angliei, Montagu Norman - un fabian - a autorizat vânzarea unei cantităţi mari de aur pe care naziştii au furat-o în timpul invaziei Cehoslovaciei. Aceşti bani au ajutat la finanţarea războiului pe care Hitler tocmai se pregătea să-l ducă împotriva Marii Britanii ! Timp de mulţi ani acest act de trădare a fost ascuns şi chiar în zilele noastre este ascuns cu scrupulozitate de (sau mai bine spus, de către) mass-media.
Toate guvernele laburiste din ultimii 60 de ani au fost alcătuite mai ales din fabieni, inclusiv primii-miniştri Gordon Brown, Tony Blair, James Callaghan, Harold Wilson şi Clement Attlee. Partidul Conservator operează cu propriul sistem de pregătire a cadrelor, dar în cadrul circuitului Oxbridge (Oxford si Cambridge), inoculând acelaşi set de idealuri subversive, dar sub alte nume.
Scutul roşu (rot schild =
Rothschild) din faţa vetrei focului poartă motto-ul "Rugaţi-vă cu
evlavie, ciocăniţi tare". În acest context, "rugaţi-vă" este
cuvântul-cod pentru a planifica sau a pregăti în secret. Shaw descrie
ceea ce sunt fabienii, într-un stil tipic, mincinos şi înşelător. Când
ajunge însă să portretizeze forţa intensă cu care vor lovi în final ca
să-şi atingă scopul, nu mai încearcă să camufleze în niciun fel
intenţiile lor. Când lumea va fi încălzită la temperatura potrivită, o
serie de lovituri devastatoare vor fi aplicate imediat.
Într-un mod interesant, Siegfried a jucat în opera lui Wagner un act paralel în care îşi forjează sabia sa mortală, Notung, cu un ciocan mare…
Stema Germaniei de Est (RDG), 1955-1990. A se observa ciocanul si compasul masonic:
Între elementele variate reprezentate pe fereastra fabiană, cel mai tulburător dintre toate este scutul suspendat între cei doi fabieni înarmaţi cu ciocane, deasupra lumii paralizate. Scutul descrie un lup acoperit în haine de oaie – o referire cinică şi îndrăzneaţă la Lucifer şi slujitorii săi.
Întrucât Guvernul Unic Mondial va avea nevoie de sprijinul unei Religii Unice Mondiale, prin care Supraomului–Anticrist i se va asigura acceptarea mondială de către masele omenirii, un anumit număr de instituţii lucrează mână-n mână cu fabienii pentru a forma un sistem religios global. O astfel de instituţie este Fundaţia Tony Blair, condusă de nimeni altul decât de domnul Blair.
Conform website-ului său oficial, fundaţia "furnizează conducătorilor cunoştinţe
şi aptitudini de analiză a impactului şi complexităţii religiei în
lume", toate cu scopul de a avansa "Credinţa şi Globalizarea" – cuvinte
cod pentru viitoarea Religie Unică Mondială.
În aceste condiţii, dl. Blair, un fabian, nu putea fi decât cea mai nimerită persoană care să fie aleasă de London School of Economics să inaugureze în mod formal Fereastra Fabiană în aprilie 2006.
Ciocanele marxiste sunt aţintite asupra Statelor Unite ale Americii
De mai multe decenii, marxiştii deghizaţi în "democraţi" sau "republicani" au subminat şi demontat în mod gradual Statele Unite ale Americii. În momentul în care acestea vor fi suficient de slăbite, ciocanele lui Sigfried, Marx şi ale fabienilor vor cădea cu o intensitate zdrobitoare. Având în vedere rata dramatică a decăderii economice, industriale, morale şi sociale care a avut loc de la un capăt la altul al Americii în ultimele cinci decenii, această zi nu poate fi departe.
Marxiştii s-au apropiat de scopul lor pe diverse căi, pe ascuns şi prin înşelătorie. Senatorul Joe McCarthy a avut perfectă dreptate când, în 1950, a avertizat cu pasiune şi convingere că America a fost infiltrată de comunism prin instituţiile sale. După cum scria Rose Martin:
Iluminaţii germani care frecventează Bayreuth şi care azi pot privi cu satisfacţie macabră la contextul lui Siegfried nu se bucură de muzica lui Wagner şi doar aşteaptă vag ca într-o zi visul lor de a domina lumea să se îndeplinească, în sfârşit. Ei stau mai degrabă acolo ştiind că în timp ce milioane de americani privesc absenţi la un alt episod de putrezire a creierului din "Simpsons", cele două ciocane gemene ale marxismului – China şi Rusia - s-au poziţionat ca să lovească şi să le schimbe lumea pentru totdeauna. Un nou set de feţe va aparea pe Mount Rushmore iar visul American va ajunge la un final abrupt.
Dacă o proporţie semnificativă de creştini de pe cuprinsul Americii nu vor renunţa la idolatria si apostazia lor, la dispreţul lor nemărginit faţă de legile şi preceptele pe care Domnul şi Creatorul nostru le-a poruncit, atunci această îngrozitoare judecată va veni. Să va amintiţi mereu că aceşti psihopaţi lucrează pentru Satana. Că obiectivele lor sunt obiectivele lui. Ticăloşia care le inundă minţile şi inimile este o proiecţie a ticăloşiei lui.
Vorbind oamenilor, Isus le-a spus despre diavol :
44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi!
Ioan 8,44-45
10 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.
11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.
12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.
13 De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
14 Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,
15 având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.
16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.
Efesenii 6, 10-18
Wagner, Siegfried, Marx and the New World Order
by Jeremy James ~ Ireland, August 7, 2013
Pentru început să nu uităm un eveniment sugestiv: pe 15 septembrie va fi un concert grandios în cadrul Festivalului Enescu care-l celebrează pe Wagner şi opera sa... ( n.t.)
Acest articol ar putea părea ciudat majorităţii
americanilor (şi bineînţeles românilor n.t) întrucât ilustrează o
structură de putere ocultă care domneşte între elitele secrete de mult
timp ! Ca şi lectură de bază s-ar putea să doriţi să citiţi şi:
 | Iluminaţii germani semnalează căderea iminentă a Americii prin înlocuirea preşedinţilor SUA de pe Muntele Rushmore cu Karl Marx şi cei trei marxişti psihopaţi – Lenin, Stalin, şi Mao. |
Cabala marxisto-masonică care controlează Europa se pare că este extrem de sigură că planul privind crearea Noii Ordini Mondiale progresează foarte frumos.
Festivalul anual Wagner de la Bayreuth, în Bavaria, tocmai s-a deschis cu o nouă reprezentaţie a "The Ring" (Inelul Nibelungilor).
Figuri dintre cele mai prospere şi mai influente ale oamenilor de afaceri germani participă la acest eveniment anual, împreună cu personaje care conduc lumea financiară, politicieni şi membri ai familiilor regale vechi din Germania şi Austria. Este un pelerinaj în vechea tradiţie teutonică, în care păgânii care conduc Vaterlandul îşi afişează bunăstarea şi pedigree-ul, socializează unii cu ceilalţi şi se închină la altarul lui Wotan.
În timp ce Wotan poate reprezenta figura tatălui din ciclul Inelul, Siegfried este cel care simbolizează omul viitorului, omul destinului, marele erou pe care noi toţi suntem chemaţi să-l studiem şi să-l admirăm. Aceasta figură contradictorie, în acelaşi timp simplă dar şi complexă, este arhetipul luptătorului care se antrenează pentru cea mai înaltă poziţie dintre toate - cea de conducător al Lumii. El este prototipul wagnerian al omului perfect care într-o bună zi va avea supremaţia deplină şi va domni peste întreaga omenire.
Lui Wagner i-au trebuit 25 de ani ca să aducă în formă de operă idealul pe care el l-a perceput în Siegfried, eroul legendar din mitologia nordică şi germanică. Ca şi Nietzsche, care a împărtăşit acelaşi ideal al Supraomului, Wagner a crezut că acesta încă nu există, dar că într-o bună zi va veni şi va transforma lumea. "Sigfried este omul viitorului", după care, cum spune Wagner, noi tânjim dar pe care nu putem să-l facem să existe şi care trebuie să se creeze singur folosind ca mijloc distrugerea noastră. (Nietzsche, Wagner and the Philosophy of Pessimism, Roger Hollinrake, 1982)
 |
25 iulie 2013
Cancelarul german Angela Merkel sosind împreună cu soţul său la deschiderea Festivalului de la Bayreuth
|
Este de remarcat teroarea îngrozitoare îngropată în viziunea lui Wagner: în timp ce cei răsculaţi împotriva lui Dumnezeu aşteaptă venirea Supraomului, ei ştiu, în acelaşi timp, că acesta nu poate să-şi înceapă domnia decât distrugând mai întâi ordinea mondială existentă. Această precondiţie teribilă prin care toate naţiunile sunt complet desfiinţate este portretizată în scena finală "Amurgul zeilor" (Götterdämmerung), ultima operă din ciclu.
Nu este nevoie să-ţi fi dat un doctorat în religii comparate ca să observi că Wagner scria despre Anticrist. La fel a făcut şi Nietzsche. Pentru ei acest "om zeificat" este produsul final al evoluţiei ariene, o fiinţă care va indeplini destinul omenirii prin transcenderea binelui şi răului, devenind un zeu.
Aceasta este mare minciună a lui Satana: că omul însuşi, prin propria lui autoritate, trebuie să decidă care fapte sunt bune şi care rele; că omul este de fapt un zeu care nu şi-a dat încă seama de propria sa divinitate şi care, prin rebeliunea împotriva lui Dumnezeu şi a Bibliei îşi va găsi adevărata eliberare şi îşi va prelua locul între nemuritori. Dar omul este doar amăgit. A căzut în capcana, în vraja lui Satana însuşi, rebelul suprem. După cum spune Sfânta Scriptură:
"Rebeliunea este păcatul vrăjitoriei" (1 Samuel 15:23).La prima reprezentaţie a lui Siegfried din 1876, Wagner i-a spus tenorului principal cum ar trebui să cânte rolui principal: "Trebuie să sune ca şi cum am anunţa o nouă religie". (The Cult of the Superman, Eric Bentley, 1969). Nietzsche a identificat la rândul său apariţia acestui Supraom cu o nouă religie, în care creştinismul va fi eradicat complet de pe suprafaţa pământului iar voinţa irezistibilă a Supraomului va domni cu supremaţie. Operele sale finale, Anticristul şi Ecce Homo (1888) reprezintă un atac susţinut, şi adesea vitriolant, asupra creştinismului.
Sinistrul Zeitgeist – (spirit al timpului) - care a modelat mintea încâlcită a lui Nietzsche se pare că a avut de asemenea o influenţă majoră asupra geniului vizionar al lui Wagner. În timp ce lucra la Siegfried el îi scria lui Liszt:
"Numai în momentul în care compun muzica îmi apare esenţa poemului meu (libretul): secrete care înainte îmi erau ascunse, mi se dezvăluie încontinuu. În acest fel totul devine mult mai pasionat şi mai urgent." (Der Ring des Nibelungen, Paul Thomason, Metropolitan Opera, 2013)Ciclul "Inelul Nibelungilor" este în mare măsură o celebrare a lui Siegfried-Supraomul, viitorul conducător al lumii, sau Anticristul.
Hitler a admirat foarte mult opera lui Wagner şi s-a identificat în particular cu eroul ei, Siegfried, întruchiparea perfectă a idealurilor sale ariene. La fel a făcut şi George Bernard Shaw, dramaturg şi laureat al premiului Nobel, co-fondator al Societăţii Fabiene Britanice. Acesta chiar a publicat o analiză detaliată a "Inelului Nibelungilor" şi a complotului în "The Perfect Wagnerite" (Wagnerianul perfect, 1898) care încă se mai tipăreşte. Celebra piesă a lui Shaw, Man and Superman (Omul şi Supraomul, 1903) care a fost denumită astfel după Supraomul lui Nietzsche (Übermensch) include şi o piesă–în-piesă, o meditaţie vicleană privind naşterea printr-o evoluţie cosmică a omului perfect, a stăpânului realităţii. Are chiar şi o scenă lungă în care Satana este prezentat ca fiind un ins rezonabil.
 |  |  |  |
| Wagner | Nietzsche | Shaw | Marx |
Ca şi co-fondator al Societăţii Fabiene, Shaw a fost un socialist. El dispreţuia creştinismul şi a făcut tot ce a putut pentru a promova scopurile marxismului. El chiar l-a denumit pe Lenin "cel mai mare fabian dintre noi toţi". Totuşi, spre deosebire de Marx, a favorizat o abordare graduală a schimbării sociale. Noua Ordine Mondială va fi adusă pe ascuns, mai degrabă decât prin măsuri revoluționare. Din acest motiv, societatea pe care a cofondat-o a fost denumită după generalul roman, consul şi dictator Quintus Fabius Maximus, care l-a învins pe puternicul Hannibal şi marea sa armată, nu prin confruntare directă ci slăbindu-l încetul cu încetul prin tactici de gherilă şi folosirea de manevre viclene, prefăcătorie şi înşelăciune. Atunci şi numai atunci a lansat lovitura finală.
Acest aspect al abordării de tip fabian este adesea uitat. Lungul proces al "înmuierii" se bazează pe principiul că lovitura finală, sălbatică, se aplică victimei numai când a venit momentul potrivit.
Aşa cum notează Rose Martin în analiza ei fină a comunismului în America:
"Pe coperta multor publicaţii fabiene este scris motto–ul fabian, care prescurtat este: "Aştept mult, dar când lovesc, lovesc puternic". De obicei acest motto este însoţit de o schiţă a unei broaşte ţestoase supărate, realizată de artistul fabian Walter Crane, care a apărut mai întâi pe o felicitare fabiană de Crăciun şi care a fost reprodusă de atunci, literalmente în milioane de exemplare pe broşuri şi pliante distribuite în întreaga lume vorbitoare de limbă engleză. Acest lucru s-a întâmplat cam până prin anii '60 când, din motive bineştiute de fabieni, a încetat brusc să mai apară pe coperţile publicaţiilor oficiale fabiene. – Fabian Freeway, Rose Martin, 1966
 | Emblema secretă şi motto-ul fabian : |
Acum, ştim de ce motto-ul fabian şi emblema caracteristică au dispărut din expunerea publică: spuneau prea mult !
Scopul întunecat al marxiştilor fabieni a fost scos în evidenţă în aşa numita "fereastră fabiană" pe care Shaw însuşi a schiţat-o şi a comandat realizarea ei, spre a celebra înfiinţarea Societăţii. (conform celor de mai jos)
Acest artefact macabru este expus în prezent la London School of Economics, instituţia marxistă înfiinţată de fabieni pentru promovarea pe ascuns a comunismului. Shaw este figura în verde din dreapta, înarmat cu un ciocan,
ţinând Pamântul cu un cleşte. El împarte sarcina remodelării lumii cu colegul său comunist Sidney Webb. H G Wells, un alt radical socialist, poate fi văzut în partea din stânga sus dar şi jos . Extraordinar de prolificul Wells a scris câteva lucrări non-ficţiune în care elogiază Noua Ordine Mondială şi conspiraţia aproape făţişă care o va crea, incluzând The Idea of a League of Nations (Ideea unei Ligi a Naţiunilor, 1919). (scrisă împreună cu un cuib de vipere intrigante Illuminati, care-i include pe Edward Grey şi Lionel Curtis). The Open Conspiracy (Conspiraţia făţişă, 1928) şi The New World Order (Noua Ordine Mondială, 1939).
Aşa-numita fereastră fabiană:
Anumiţi comentatori (de exemplu, Wikipedia) consideră că Annie Besant este una dintre femeile pictate pe fereastră. Besant a fost pentru lung timp conducătoarea Theosophical Society (Societatea Teosofică), un cult subversiv luciferian, al cărui scop major este să faciliteze sosirea Supraomului-Anticrist. Doamna Besant a fost unul dintre membri conducători ai Societaţii Fabiene şi o figură influentă a Iluminaţilor britanici. Asocierea sa apropiată cu fabienii subliniează caracterul tranşant anti-creștin al Societăţii şi hotărârea acesteia de a crea o Religie Mondială. Ea a fost cea care a instrumentat aducerea guruului–avatar hindus Jiddu Krishnamurti în Anglia, pe care l-a pregătit să le devină un mesia al New Age (Noua Eră), un precursor al lui Anticrist.
 |  |
| Emblema luciferică a Societăţii Teosofice | Jiddu Krishnamurti şi Annie Besant, 1926. |
Motto-ul care apare deasupra ferestrei fabiene este: "Remodeleaz-o mai aproape de dorinţa inimii" reprezentând un vers din Omar Khayyam, poetul musulman.
"-o" este desigur "Lumea", pe care modelatorii înarmaţi cu ciocanul o încălzesc până la o intensitate roşu-aprins pentru a o face mai sensibilă la loviturile devastatoare ale marxismului. Numai acest lucru în sine ne confirmă că fabienii nu sunt numai incrementalişti, ci sunt şi intriganţi radicali care lucrează pe la spate şi care folosesc în mod curent războiul şi violenţa pentru a-şi atinge scopurile. Majoritatea insurecţiilor şi campaniilor teroriste din lume din ultimii o sută de ani au fost finanţate şi coordonate în mod acoperit de principalele bănci londoneze.
De exemplu, în 1939, guvernatorul de atunci al Bancii Angliei, Montagu Norman - un fabian - a autorizat vânzarea unei cantităţi mari de aur pe care naziştii au furat-o în timpul invaziei Cehoslovaciei. Aceşti bani au ajutat la finanţarea războiului pe care Hitler tocmai se pregătea să-l ducă împotriva Marii Britanii ! Timp de mulţi ani acest act de trădare a fost ascuns şi chiar în zilele noastre este ascuns cu scrupulozitate de (sau mai bine spus, de către) mass-media.
Toate guvernele laburiste din ultimii 60 de ani au fost alcătuite mai ales din fabieni, inclusiv primii-miniştri Gordon Brown, Tony Blair, James Callaghan, Harold Wilson şi Clement Attlee. Partidul Conservator operează cu propriul sistem de pregătire a cadrelor, dar în cadrul circuitului Oxbridge (Oxford si Cambridge), inoculând acelaşi set de idealuri subversive, dar sub alte nume.
Scutul roşu (rot schild =
Rothschild) din faţa vetrei focului poartă motto-ul "Rugaţi-vă cu
evlavie, ciocăniţi tare". În acest context, "rugaţi-vă" este
cuvântul-cod pentru a planifica sau a pregăti în secret. Shaw descrie
ceea ce sunt fabienii, într-un stil tipic, mincinos şi înşelător. Când
ajunge însă să portretizeze forţa intensă cu care vor lovi în final ca
să-şi atingă scopul, nu mai încearcă să camufleze în niciun fel
intenţiile lor. Când lumea va fi încălzită la temperatura potrivită, o
serie de lovituri devastatoare vor fi aplicate imediat.Într-un mod interesant, Siegfried a jucat în opera lui Wagner un act paralel în care îşi forjează sabia sa mortală, Notung, cu un ciocan mare…
Cu un ciocan mare, Siegfried bate o sabie care va schimba definitiv lumea:
 | 
Stema Austriei. A se observa secera si ciocanul, simbolurile comunismului.
|
Stema Germaniei de Est (RDG), 1955-1990. A se observa ciocanul si compasul masonic:
Între elementele variate reprezentate pe fereastra fabiană, cel mai tulburător dintre toate este scutul suspendat între cei doi fabieni înarmaţi cu ciocane, deasupra lumii paralizate. Scutul descrie un lup acoperit în haine de oaie – o referire cinică şi îndrăzneaţă la Lucifer şi slujitorii săi.
Întrucât Guvernul Unic Mondial va avea nevoie de sprijinul unei Religii Unice Mondiale, prin care Supraomului–Anticrist i se va asigura acceptarea mondială de către masele omenirii, un anumit număr de instituţii lucrează mână-n mână cu fabienii pentru a forma un sistem religios global. O astfel de instituţie este Fundaţia Tony Blair, condusă de nimeni altul decât de domnul Blair.
Conform website-ului său oficial, fundaţia "furnizează conducătorilor cunoştinţe
şi aptitudini de analiză a impactului şi complexităţii religiei în
lume", toate cu scopul de a avansa "Credinţa şi Globalizarea" – cuvinte
cod pentru viitoarea Religie Unică Mondială.În aceste condiţii, dl. Blair, un fabian, nu putea fi decât cea mai nimerită persoană care să fie aleasă de London School of Economics să inaugureze în mod formal Fereastra Fabiană în aprilie 2006.
Ciocanele marxiste sunt aţintite asupra Statelor Unite ale Americii
De mai multe decenii, marxiştii deghizaţi în "democraţi" sau "republicani" au subminat şi demontat în mod gradual Statele Unite ale Americii. În momentul în care acestea vor fi suficient de slăbite, ciocanele lui Sigfried, Marx şi ale fabienilor vor cădea cu o intensitate zdrobitoare. Având în vedere rata dramatică a decăderii economice, industriale, morale şi sociale care a avut loc de la un capăt la altul al Americii în ultimele cinci decenii, această zi nu poate fi departe.
Marxiştii s-au apropiat de scopul lor pe diverse căi, pe ascuns şi prin înşelătorie. Senatorul Joe McCarthy a avut perfectă dreptate când, în 1950, a avertizat cu pasiune şi convingere că America a fost infiltrată de comunism prin instituţiile sale. După cum scria Rose Martin:
Din 1948, McCarthy a purtat o campanie care părea în acel moment ca fiind a unui singur om, prin care alerta ţara despre pericolul infiltrării comunismului în guvern. În decursul procesului, el i-a alarmat în mod serios şi pe fabienii socialişti, care s-au speriat că vor fi ei următorii demascaţi.Senatul s-a pornit împotriva lui cu o sălbăticie neobişnuită - la comandă, fără nici un dubiu -, apoi a murit în condiţii suspecte la Bethesda Naval Hospital în vârstă de numai 48 de ani. De atunci, bunul său renume a fost mereu murdărit. El a văzut clar, încă de atunci – din anii ’50 - ceea ce puţini americani se pare că înţeleg, chiar şi astăzi, în ciuda îngrozitorului sabotaj politic, industrial şi economic care are loc de-a lungul anilor care au urmat.
Iluminaţii germani care frecventează Bayreuth şi care azi pot privi cu satisfacţie macabră la contextul lui Siegfried nu se bucură de muzica lui Wagner şi doar aşteaptă vag ca într-o zi visul lor de a domina lumea să se îndeplinească, în sfârşit. Ei stau mai degrabă acolo ştiind că în timp ce milioane de americani privesc absenţi la un alt episod de putrezire a creierului din "Simpsons", cele două ciocane gemene ale marxismului – China şi Rusia - s-au poziţionat ca să lovească şi să le schimbe lumea pentru totdeauna. Un nou set de feţe va aparea pe Mount Rushmore iar visul American va ajunge la un final abrupt.
Dacă o proporţie semnificativă de creştini de pe cuprinsul Americii nu vor renunţa la idolatria si apostazia lor, la dispreţul lor nemărginit faţă de legile şi preceptele pe care Domnul şi Creatorul nostru le-a poruncit, atunci această îngrozitoare judecată va veni. Să va amintiţi mereu că aceşti psihopaţi lucrează pentru Satana. Că obiectivele lor sunt obiectivele lui. Ticăloşia care le inundă minţile şi inimile este o proiecţie a ticăloşiei lui.
Vorbind oamenilor, Isus le-a spus despre diavol :
44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi!
Ioan 8,44-45
10 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.
11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.
12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.
13 De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
14 Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,
15 având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.
16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.
Efesenii 6, 10-18
Abonați-vă la:
Postări (Atom)