Postare preluata de pe FB -Prioritate de Dreapta
Că tot ne pregătim să punem ţara la cale cu "regiunile". Extrase din George Vâlsan, Conştiinţă naţională şi Geografie. Lecţiune inaugurală a cursului de geografie la Universitatea din Cluj, 18 nov. 1921, Bucureşti, Tipografia „Convorbiri literare". Subtitlurile ne aparţin.
 |
| "Şi acum, la 20 de ani reforme în educaţie, presă după rating, avem în sfârşit supercetăţeanul, Amnezicul. Peste juma' caută doar de mâncare. Putem să facem reforma administrativă a României. . |
Rolul universităţii în viaţa publică
Nu se
poate admite excluderea punctului de vedere naţional din Universităţi. Tot ce e
naţional poate fi tratat ştiinţific, fiindcă naţional
nu înseamnă şovinist. Şi dacă ce priveşte naţiunea nu se va tratat la noi
în Universitate, singurul loc care prezintă garanţii de imparţialitate şi de o
procedare riguroasă, unde s-ar putea trata, studia şi dezvolta aiurea? Din potrivă,
ar trebui să se spună că la noi singurul mijloc de înaintare serioasă pe calea
adevărurilor naţionale este Universitatea.” (p.22)
Poporul fără cultură geografică şi istorică e suspendat [poţi să faci orice cu el]
Vâlsan citează din Jules Michelet, unul dintre întemeitorii Franţei moderne:
„«Fără o bază geografică poporul, actorul istoric, pare că
merge în aer ca pesonagiile din picturile chineze, în care lipseşte solul. Şi notaţi
– spune Michelet – că acest sol nu e numai teatrul acţiunii. Prin nutrire,
climat, etc., el influențează în sute de chipuri. Cum e cuibul, e pasărea; cum
e patria, e omul.»” (Michelet apud. Camille Jullian, L’ancienneté de l’ideé de Nation, Revue Bleue, 25 Janv. 1913.)
„Mai întâi că dezvoltarea istorică a unui popor nu se poate
concepe clar fără baza geografică, teatrul acţiunii. Apoi că această bază
geografică influenţează poporul. Şi la urmă că după cum e această bază
geografică, aşa e poporul.” (p.18)
"Nu Rumänien über
Alles! Nu sugestiunea înceată şi des repetată, ducând la ideea fixă,
care nu mai ţine seamă de realitate, până se izbeşte de moarte, prăbuşind
dureros o naţiune, făcând-o să piarză şi rezultatul bun al calităţilor sale
pozitive. Dar nici tembelismul care îşi bate joc, prin nesimţirea sa, de
darurile reale ale unui neam şi ale unui pământ, aşa ca la restrişte să nu
poată nici să-şi afirme dreptatea sa evidentă.” (pp.22-23)
Guvernarea fără ştiinţă e guvernarea fără conştiinţă naţională
"Conştiinţa naţională şi ea lucrează în sensul creării şi mai
ales corectării unei individualităţi, însă ideale,
pe temeiu îndeosebi sentimental şi moral. … Geografia va fi un corector sau un
susţinător al acestei conştiinţe. … Încheierea unei unei păci trebuie să
te găsească stăpânind sigur tot materialul geografic privitor la ţara ta, căci orice neglijenţă te poate izbi
crud şi nu forţări supraumane de o lună sau două îţi pot da cunoştinţe,
concluzii şi convingeri, care se făuresc prin observare directă şi chibzuire
timp de ani de zile.” ...
„Amintesc că în simulacrul de pace cu Germanii, din
1918, nu am ştiut să apărăm dreptul nostru asupra Dobrogei [Pacea de la Buftea,
mai 1918. România pierdea Dobrogea, până la Dunăre. Pacea era urmarea
prăbuşirii frontului rusesc şi a întârzierii trupelor franceze în
Balcani.]. Tot aşa am fost
nepregătiţi cu prilejul anexării Dobrogei, la 1878. Iată ce spunea
Cogălniceanu
în Cameră: «Domnilor, nenorocirea cea mai mare este că deşi Dobrogea o
avem de
mai bine de un an de zile, nici presa, nici particularii, nici Dv. Nu
v-aţi
ocupat să cunoaşteţi această ţară. Din toţi Dv. Nu ştiu dacă sunt patru
care
cunosc Dobrogea» (Monitorul Oficial, -
Desbaterile – No. 24 de la 30 ian. 1880, p.552). Această «cea mai mare
nenorocire» durează până astăzi pentru toată ţara. Nici presa, nici
parlamentarii, nici particularii – afară de foarte rare excepţii – nu au
căutat
să o îndrepteze - -şi nici Statul” (pp.21-22)
Constanta etnică şi geografia acesteia internă şi externă
„E puţin lucru să ştie toţi Românii că, pe marginea ţării
noastre şi în cuprinsul ei, curge un fluviu măreţ – Napoleon îl numea regele fluviilor Europei –
menit să devie cea mai puternică arteră de circulaţie pentru Centrul şi Estul
European? E puţin lucru să se ştie că avem o alternanţă de munţi, dealuri, podişuri şi câmpii,
ajutându-se unele pe altele, complectându-se
unele pe altele, ca o simfonie alcătuită din mai multe părţi cari dau un
întreg plin de armonie? E de prisos să se ştie că în mijlocul pământului
românesc se află o cetate imensă cu bastioane de munţi şi cu porți de ape
largi, vas preţios din care florile românismului s-au revărsat în toate
părţile? – Şi în altă ordine de idei, nu trebuie să ţinem minte totdeauna, că
avem o faţadă îngustă, întoarsă spre Răsărit, la o mare inospitalieră, aproape
închisă, mare care nouă ne oferă ţărmuri sărace şi plate, pe care abia după
douăzeci de ani de muncă am reuşit să creăm un port bun, însă prea apropiat de
un duşman neîmpăcat. Nu trebuie să ţinem minte, totdeauna, că dincolo de
Nistrul mocnit, ascuns în şanţul său întortocheat, dincolo şi dincoace de
leneşa Tisă, încolăcită ca un şarpe de apă între trestii, se întind stepele
monotone care adăpostesc popoare vrăjmaşe? Nu e bine să ţinem minte că suntem
singuri, departe de rudele noastre fireşti, singuri şi totuşi păstrând cu
îndărătnicie făptura noastră, singuri şi predestinați să spargem mereu cu
pieptul nostru valurile din Răsărit ale unei mări neastpâmpărate şi fără albie
hotărâtă?” (p.19)
Conştiinţa naţională este o mărturisire. Tu ce mărturiseşti?
„Ce înseamnă a fi român? Înseamnă să mărturiseşti, prin chiar această numire, origina ta nobilă şi
mândria de a fi păstrat un astfel de nume. Înseamnă să vorbeşti această limbă românească, limbă
care nu este numai urmaşe directă a unei limbi vestite de mare cultură, ci e şi
o limbă biruitoare, căci într-o luptă de secole cu dialectele slave şi cu alte
limbi, le-a învins pe teritoriul său şi le-a făcut roabele sale. Înseamnă să locuieşti Ţara Românească,
ţară pe care o forţare neîntreruptă de opt sute de ani a izbutit să o
rotunjească puţin câte puţin până a adus-o în forma de astăzi, - cu munţii, care sunt ai
noştri, fiindcă noi le-am dat turmele de oi şi doinele – cu dealurile care sunt ale
noastre, fiindcă noi le-am împodobit cu grădini şi vii şi mănăstiri frumoase –
cu câmpiile care
sunt ale noastre, fiindcă noi le-am lucrat şi desţelinat an de an, … cu Dunărea
care e a noastră, fiindcă noi i-am pus salbe de sate pe amândouă malurile şi
noi i-am cercetat apele şi ostroavele, - cu ţărmul Mării, care e al nostru, fiindcă noi l-am
deşteptat la viaţa pe care nu a mai a trăit-o din antichitate.
A fi Român înseamnă a fi suferit sute de ani şi a se fi bucurat câteva clipe,
- a fi plâns atât, încât şi cântecele să pară că plâng, - a fi văzut neîncetat
distruse începuturile – p.13 de cultură mai înaltă şi totuşi a le fi început din nou – a fi fost
jefuit fără milă şi
de toţi sălbaticii şi cu toate acestea, în vremuri de linişte a fi dăruit
prisos de hrană materială şi sufletească vecinilor şi chiar popoarelor mai
depărtate …
A fi Român înseamnă a fi păstrat tenacitatea neamului nostru, acea
vitalitate misterioasă şi nesecată, care s-a putut îndoi, dar niciodată nu s-a
frânt …
Şi mai ales a fi Român înseamnă a avea credinţa că toate
aceste însuşiri bune ale neamului nostru, pe care le putem arăta cu cinste
oricui, nu a avut încă
răgazul să se desfăşoare în deplinătatea lor, dar că, în numele lor,
avem dreptul să cerem libertatea de a le duce la desăvârşire, nu numai pentru
gloria noastră, ci şi pentru binele lumii întregi.” (pp.12-13)
A uita e o monstruozitate. Dar către asta ne îndreptăm
"Noi, singurele elemente de mândrie le putem scoate din
viaţa noastră naţională. Trecutul nostru a fost îndreptat în sens naţional.
Războiul de ieri ne aduce întregirea naţională. Această îngrozitoare jertfă
trebuie să dea rezultatele în vedere cărora a fost făcută. Altfel ar fi o
monstruozitate, împotriva căreia ar protesta atâtea cimitire proaspete care
ne-au presărat ţara. … Pentru noi acestea [numărul şi spaţiul românesc] pot fi
biruite, şi în cazul acesta trebuie să ne rămâe o forţă care nu se poate birui,
fiindcă nu e materială: conştiinţa unităţii noastre naţionale.” (p.11)
vezi şi Enciclopedia României, "Pacea de la Buftea" [1918], http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Pacea_de_la_Buftea
Notă, textul din Wikipedia pe acelaşi subiect este eronat tratat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu